Se mai prezintă cu două fețe, mai mult decât „ianusbifrontice", una „râzândă" și cealaltă „plângândă" cu lacrimi mari. În distihul „conclusiv", Nichita Stănescu reia aserțiunea-vers din „deschidere", în care substituie ideea cu gândul - «ea era frumoasă ca umbra unui gând» -, idee / gând proiectat Monday, December 4, 2006 Suzi Q Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospete de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. L9Ce5iM.

ea era frumoasă ca umbra unei idei